momente…

… uneori ne pierdem, ca să ne regăsim.
… uneori suntem curajoși, alteori ne este frică.
… uneori stăm la o răscruce și alegem o cale, alteori ne blocăm.
… uneori alegem drumul cel mai greu, uneori unul mai ușor.
… uneori cedăm, alteori ne încăpăținăm.
De cîte ori facem o alegere, facem o schimbare.

momente de liniște…

Cît mă bucur de liniștea care îmi permite să mă aud…

Maya Synkevich

maia sinkevici

curajoasă pentru că sunt sinceră?))

Sunt o fricoasă, n-am curaj,

mă tem de ceea ce-aș putea eu face.

Mă simt așa de parcă sunt un paj,

iar soarta e trăsura ce-mi dă pace.

Nu pot să-ncerc să fac un pas,

De-aț încerca, îmi pare c-aș cădea

Și tot pe voia soartei las,

să facă ea cu mine ce o vrea.

Înțelegînd că fac greșeală mare,

Sunt încrezută: mîine voi avea curaj!

Avînd curaj nainte de culcare,

Iar dimineața uit și-ncep să fiu iar paj.

maia sinkevici blog

….poezie scrisă de mine pe cînd aveam vre-o 17 ani, nu e perfectă, dar nu vreau s-o modific, prefer s-o las așa imperfectă și neredactată… și totuși uneori mă mir cît de profund gîndeam cînd eram un copil :)))

…azi mi s-a spus că sunt o curajoasă, m-a numit cineva așa, o persoană care puțin mă cunoaște.

…am răspuns: Da, sunt! pentru că întradevăr mă consider, doar că curajul meu e mult prea limitat de mîndrie și orgoliu ( n-am adăugat, nu era cazul )))

Și totuși, de ce am fost considerată curajoasă? Pentru că am fost sinceră :)))

Oare chiar sinceritatea în zilele noastre este o dovadă de mare curaj???

Maya Synkevich

un altfel de Bacovia…

Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă,
Când cu buzele de sânge și cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă,
Lasând gândul spre amorul înțeles de-atâtea ori?…

Așteptai să fiu poetul îndrăzneț ca niciodată
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări
Te duceai mereu nainte înspre-o umbră-ntunecată
Ca o pală ratacire coborând din alte zări.

Ah, mi-ai spus atât de simplu că ți-i sete de iubire
Neascultând decât șoptirea singuratecei păduri,
Îți opreai cu mâna sânul și zâmbea a ta privire,
Chinul depărtării noastre neputând să-l mai înduri.

– Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere,
Între om și-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,
Te-am lăsat să-nsiri povestea cu dureri și cu mistere
Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut.

Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă,
Când, în șoaptele pădurii, poate că te-am sărutat
Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă
Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio-ndepartat?

maia sinkevici bacovia

Poveste, George Bacovia