……comorile din viața mea……

Cele mai prețioase comori la care țin foarte mult și de care mă bucur zi de zi sunt persoanele pe care le-am adunat în viața mea.

Fiecare omuleț, fiecare viziune a fost analizată, selectată și aprobată de a face parte din ea.

Oricît de diferiți nu ar fi, sunt persoanele mele, cu care vorbesc atît de diferit și totuși într-o limbă.

Sunt nespus de mîndră și bucuroasă să cunosc acești oameni, să pot uneori să-i adun sub un acoperiș și să savurez, ca pe un nectar, fiecare clipă din comunicarea cu ei.

Persoanele care fac parte din mine, persoanele care mă caracterizează fiecare în felul său … mă încîntă să mă regăsesc uneori în fiecare.

O cît de recunoscătoare sunt soartei că mi s-a întîmplat să-i întîlnesc și să-i cunosc.

Maya Synkevich

 

 

 

 

 

o zi fără tine…

 

Ziua se scurge… secundă-n secundă,

Clipă cu clipă m-apasă mai tare.

Parcă sunt tristă și parcă mă doare,

Ziua se scurge și-n gol mă cufundă.

Simt un ecou, o umbră de ieri,

Abia licărește-o visare de mîine.

Gîndul parcă nu-mi aparține

Și des, foarte des revine la tine.

Azi nu mai ești, nu te simt, te-am pierdut,

Clipă cu clipă-n absență vibrează,

O zi fără tine-o vecie durează,

O zi fără tine, atît am putut.

Maya Synkevich

Zhaoming Wu_In the Shadow

(image: Zhaoming Wu, In the Shadow)

momente…

… uneori ne pierdem, ca să ne regăsim.
… uneori suntem curajoși, alteori ne este frică.
… uneori stăm la o răscruce și alegem o cale, alteori ne blocăm.
… uneori alegem drumul cel mai greu, uneori unul mai ușor.
… uneori cedăm, alteori ne încăpăținăm.
De cîte ori facem o alegere, facem o schimbare.

momente de liniște…

Cît mă bucur de liniștea care îmi permite să mă aud…

Maya Synkevich

maia sinkevici

curajoasă pentru că sunt sinceră?))

Sunt o fricoasă, n-am curaj,

mă tem de ceea ce-aș putea eu face.

Mă simt așa de parcă sunt un paj,

iar soarta e trăsura ce-mi dă pace.

Nu pot să-ncerc să fac un pas,

De-aț încerca, îmi pare c-aș cădea

Și tot pe voia soartei las,

să facă ea cu mine ce o vrea.

Înțelegînd că fac greșeală mare,

Sunt încrezută: mîine voi avea curaj!

Avînd curaj nainte de culcare,

Iar dimineața uit și-ncep să fiu iar paj.

maia sinkevici blog

….poezie scrisă de mine pe cînd aveam vre-o 17 ani, nu e perfectă, dar nu vreau s-o modific, prefer s-o las așa imperfectă și neredactată… și totuși uneori mă mir cît de profund gîndeam cînd eram un copil :)))

…azi mi s-a spus că sunt o curajoasă, m-a numit cineva așa, o persoană care puțin mă cunoaște.

…am răspuns: Da, sunt! pentru că întradevăr mă consider, doar că curajul meu e mult prea limitat de mîndrie și orgoliu ( n-am adăugat, nu era cazul )))

Și totuși, de ce am fost considerată curajoasă? Pentru că am fost sinceră :)))

Oare chiar sinceritatea în zilele noastre este o dovadă de mare curaj???

Maya Synkevich

pictura


… pictura nu e o activitate,

                                                … pictura e o stare…

Uneori înec în ea o noapte, uneori o zi, uneori mai mult, uneori mai puțin, uneori mai adînc, uneori – nu.

Uneori înec în ea o tristețe, uneori întind un strigăt, uneori înalț o bucurie, uneori trăiesc un vis, alteori închid o tăcere…

Uneori dispar în ea, alteori mă regăsesc…

Pictura nu e o activitate, pictura e o trăire, întinsă pe pînză,

cu marea speranță de a fi înțeleasă de cineva.

Maya Synkevich

maia sinkevici.

știi cum e să răsufli dintr-un pătrățel?

A fost odată o corăbioară jucăușă, se juca cu razele de soare, care încercau să străpungă valurile. Corăbioara nu era tare mare, trei pătrățele, nu avea și nici nu visa la patru. Avea trei pătrățele și le legăna pe valurile mării.

Corabia veselă se bucura de viață și se tot juca cu razele… și așa treceau zile…

Într-una din zile, la orizont, s-a zărit o umbră și corabia jucăușă s-a pornit spre ea. Cu cât se apropia se făcea mai întuneric, până s-a atins de umbră și a văzut că umbra era de la două pătrățele mîhnite. Corabia jucăușă s-a atins de ele și le-a simțit amarul și s-a întristat. Ca să ajute aceste două pătrățele, le- a luat de mână și a început a se învârti, până s-a creat un frumos dans dintre două (sumbre) și trei (pline de lumină) pătrățele. Un dans de cinci pătrățele, frumos, vesel, plin de energie.

Dansul s-a urcat pe un val înalt, aproape de cer și…a căzut și… și s-a pierdut.

Din cele cinci pătrățele, cele două s-au retras grăbit și priveau din depărtare cum  zăceau trei pătrățele împrăștiate, abia de tremurau, murdărite de umbre.

Încet și atent cele trei pătrățele s-au adunat, un pătrățel a fost rănit în cădere, dar mai erau două zglobii. A privit amar spre cele două pătrățele, s-a întors și s-a retras la malul său. S-a stăruit mult, până a învățat să trăiască în cele două pătrățele și avea grijă de al treilea care se târa după cele două.

A trecut timp și cele trei pătrețele au început iar să se joace cu razele vesele. Aproape că a uitat că nu mai avea trei pătrățele.

Într-una din zile, pe când se juca pe valuri a văzut apropiindu-se cele două pătrățele, care s-au făcut și mai întunecate. Corabia nu s-a speriat, i s-a făcut milă și a chemat cele două pătrățele să se joace cu ea și razele. Și joaca a devenit veselă, corabia cu trei pătrățele a început a lumina în toate culorile curcubeului și cea cu două pătrățele reflecta culorile ei și părea că ambele corabii sunt de culoarea curcubeului. Și cinci pătrățele jucau un joc plin de culori și veselie.

Când deodată cele două pătrățele au sărit într-o parte și au luat-o la fugă, iar cele trei pătrățele s-au lovit de valul puternic al jocului și au căzut.

Cele două s-au retras grăbit și priveau din depărtare cum  zăceau trei pătrățele împrăștiate, abia de tremurau, murdărite de umbre. Încet și atent cele trei pătrățele s-au adunat: două pătrățele au fost rănite, mai era doar un pătrățel luminos. A privit amar spre cele două pătrățele umbrite de la orizont, a privit și mai amar spre ale sale două pătrățele rănite, s-a întors și s-a pornit spre malul său. Un pătrățel luminos târa după sine două pătrățele nimicite. A încercat mult, până și le-a aranjat alături și a depus multă silință să ajungă la mal.

Privea razele de soare jucăușe și se avînta în joc, dar nu ajungea pînă la raze și cădea… nu pierdea speranța, încerca, încerca pînă nu mai avea puteri și se retrăgea la mal.

Un pătrățel obosit și două umbrite.

6599-water-bottle-sea-ships-hd-wallpaper

“#seabattle”

Maya Synkevich