sometimes…

Uneori ne pierdem, ca să ne regăsim.

Uneori ne regăsim, ca să ne pierdem.

Uneori cădem, ca să ne ridicăm.

Uneori ne ridicăm, ca să cădem.

Uneori iubim, ca să suferim.

Uneori suferim, ca să iubim.

Uneori fugim, ca să revenim.

Uneori revenim, ca să fugim.

 

20190110_214420-01-01

…………….uneori uităm,

uneori nu.

Maya Synkevich

a venit toamna…(4y.l.)

Dimineață…

Razele străbat fereastra și au umplut camera de lumină…

…e dimineață

Scot nasul de sub plapumă, e dimineață…

vreau să mă scol din pat…

Întind atent un picior de sub plapumă și simt …simt frig!

Îl trag rapid înapoi și cu tot corpul mă cufund sub plapumă, mă fac un colăcel, parcă așa mă ascund de frigul a cărui putere îl presimt cu tot corpul.

… e toamnă…

diminețile sunt răcoroase… eu caut călduț…

WG8HH3mrH3s

Azi am simțit toamna…

… a venit…

                                         …

                                                   Maya Synkevich

o zi fără tine…

 

Ziua se scurge… secundă-n secundă,

Clipă cu clipă m-apasă mai tare.

Parcă sunt tristă și parcă mă doare,

Ziua se scurge și-n gol mă cufundă.

Simt un ecou, o umbră de ieri,

Abia licărește-o visare de mîine.

Gîndul parcă nu-mi aparține

Și des, foarte des revine la tine.

Azi nu mai ești, nu te simt, te-am pierdut,

Clipă cu clipă-n absență vibrează,

O zi fără tine-o vecie durează,

O zi fără tine, atît am putut.

Maya Synkevich

Zhaoming Wu_In the Shadow

(image: Zhaoming Wu, In the Shadow)

curajoasă pentru că sunt sinceră?))

Sunt o fricoasă, n-am curaj,

mă tem de ceea ce-aș putea eu face.

Mă simt așa de parcă sunt un paj,

iar soarta e trăsura ce-mi dă pace.

Nu pot să-ncerc să fac un pas,

De-aț încerca, îmi pare c-aș cădea

Și tot pe voia soartei las,

să facă ea cu mine ce o vrea.

Înțelegînd că fac greșeală mare,

Sunt încrezută: mîine voi avea curaj!

Avînd curaj nainte de culcare,

Iar dimineața uit și-ncep să fiu iar paj.

maia sinkevici blog

….poezie scrisă de mine pe cînd aveam vre-o 17 ani, nu e perfectă, dar nu vreau s-o modific, prefer s-o las așa imperfectă și neredactată… și totuși uneori mă mir cît de profund gîndeam cînd eram un copil :)))

…azi mi s-a spus că sunt o curajoasă, m-a numit cineva așa, o persoană care puțin mă cunoaște.

…am răspuns: Da, sunt! pentru că întradevăr mă consider, doar că curajul meu e mult prea limitat de mîndrie și orgoliu ( n-am adăugat, nu era cazul )))

Și totuși, de ce am fost considerată curajoasă? Pentru că am fost sinceră :)))

Oare chiar sinceritatea în zilele noastre este o dovadă de mare curaj???

Maya Synkevich

un altfel de Bacovia…

Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă,
Când cu buzele de sânge și cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă,
Lasând gândul spre amorul înțeles de-atâtea ori?…

Așteptai să fiu poetul îndrăzneț ca niciodată
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări
Te duceai mereu nainte înspre-o umbră-ntunecată
Ca o pală ratacire coborând din alte zări.

Ah, mi-ai spus atât de simplu că ți-i sete de iubire
Neascultând decât șoptirea singuratecei păduri,
Îți opreai cu mâna sânul și zâmbea a ta privire,
Chinul depărtării noastre neputând să-l mai înduri.

– Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere,
Între om și-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,
Te-am lăsat să-nsiri povestea cu dureri și cu mistere
Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut.

Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă,
Când, în șoaptele pădurii, poate că te-am sărutat
Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă
Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio-ndepartat?

maia sinkevici bacovia

Poveste, George Bacovia