……comorile din viața mea……

Cele mai prețioase comori la care țin foarte mult și de care mă bucur zi de zi sunt persoanele pe care le-am adunat în viața mea.

Fiecare omuleț, fiecare viziune a fost analizată, selectată și aprobată de a face parte din ea.

Oricît de diferiți nu ar fi, sunt persoanele mele, cu care vorbesc atît de diferit și totuși într-o limbă.

Sunt nespus de mîndră și bucuroasă să cunosc acești oameni, să pot uneori să-i adun sub un acoperiș și să savurez, ca pe un nectar, fiecare clipă din comunicarea cu ei.

Persoanele care fac parte din mine, persoanele care mă caracterizează fiecare în felul său … mă încîntă să mă regăsesc uneori în fiecare.

O cît de recunoscătoare sunt soartei că mi s-a întîmplat să-i întîlnesc și să-i cunosc.

Maya Synkevich

 

 

 

 

 

momente…

… uneori ne pierdem, ca să ne regăsim.
… uneori suntem curajoși, alteori ne este frică.
… uneori stăm la o răscruce și alegem o cale, alteori ne blocăm.
… uneori alegem drumul cel mai greu, uneori unul mai ușor.
… uneori cedăm, alteori ne încăpăținăm.
De cîte ori facem o alegere, facem o schimbare.

momente de liniște…

Cît mă bucur de liniștea care îmi permite să mă aud…

Maya Synkevich

maia sinkevici

curajoasă pentru că sunt sinceră?))

Sunt o fricoasă, n-am curaj,

mă tem de ceea ce-aș putea eu face.

Mă simt așa de parcă sunt un paj,

iar soarta e trăsura ce-mi dă pace.

Nu pot să-ncerc să fac un pas,

De-aț încerca, îmi pare c-aș cădea

Și tot pe voia soartei las,

să facă ea cu mine ce o vrea.

Înțelegînd că fac greșeală mare,

Sunt încrezută: mîine voi avea curaj!

Avînd curaj nainte de culcare,

Iar dimineața uit și-ncep să fiu iar paj.

maia sinkevici blog

….poezie scrisă de mine pe cînd aveam vre-o 17 ani, nu e perfectă, dar nu vreau s-o modific, prefer s-o las așa imperfectă și neredactată… și totuși uneori mă mir cît de profund gîndeam cînd eram un copil :)))

…azi mi s-a spus că sunt o curajoasă, m-a numit cineva așa, o persoană care puțin mă cunoaște.

…am răspuns: Da, sunt! pentru că întradevăr mă consider, doar că curajul meu e mult prea limitat de mîndrie și orgoliu ( n-am adăugat, nu era cazul )))

Și totuși, de ce am fost considerată curajoasă? Pentru că am fost sinceră :)))

Oare chiar sinceritatea în zilele noastre este o dovadă de mare curaj???

Maya Synkevich

pictura


… pictura nu e o activitate,

                                                … pictura e o stare…

Uneori înec în ea o noapte, uneori o zi, uneori mai mult, uneori mai puțin, uneori mai adînc, uneori – nu.

Uneori înec în ea o tristețe, uneori întind un strigăt, uneori înalț o bucurie, uneori trăiesc un vis, alteori închid o tăcere…

Uneori dispar în ea, alteori mă regăsesc…

Pictura nu e o activitate, pictura e o trăire, întinsă pe pînză,

cu marea speranță de a fi înțeleasă de cineva.

Maya Synkevich

maia sinkevici.

și ai venit…

…și ai venit, venit în noapte…

m-ai strîns în brațe și m-ai ridicat la cer…

ce dor mi-era de-așa îmbrățișare, șoapte

cît am dorit, însă acum nimic nu cer.

și ne-am unit strîns sufletele goale,

cîtă căldură mi-ai adus, cîtă căldură ți-am adus,

și timpul s-a oprit, minutele foșnesc în jale,

și parcă ești și parcă nu, și parcă sunt și parcă nu-s.

și am vorbit, vorbit, vorbit în șoaptă… întreaga noapte…

– cît mi-ai lipsit, – cît mi-ai lipsit…

– eu n-am trăit, – eu n-am trăit…

– eu n-am zîmbit, – eu n-am zîmbit…

– cît te-am iubit, – cît te-am iubit…

– ce mult am vrut, – ce mult am vrut…

– cît m-a durut, – cît m-a durut…

și am șoptit, șoptit, șoptit încet… întreaga noapte și în zori…

– și m-am pierdut, – și m-am pierdut…

cu capu- n nori, cu capu- n nori…

Maya Synkevich

….

maiasinkevici

tu ești tristețea mea dulce…

ciudat, dar

…tu mă ridici

…tu mă inspiri

…tu mă faci să simt

…tu mă faci să zîmbesc

…tu mă faci să trăiesc

…tu mă faci să am curaj

…tu mă faci să zbor

…tu mă faci să cred

…tu mă faci să susțin

…tu mă faci să sper

…tu mă faci să vreau

…tu mă faci să fiu tristă

 …tu mă faci să fiu veselă

dar…

Maya Synkevich