a venit toamna…(4y.l.)

Dimineață…

Razele străbat fereastra și au umplut camera de lumină…

…e dimineață

Scot nasul de sub plapumă, e dimineață…

vreau să mă scol din pat…

Întind atent un picior de sub plapumă și simt …simt frig!

Îl trag rapid înapoi și cu tot corpul mă cufund sub plapumă, mă fac un colăcel, parcă așa mă ascund de frigul a cărui putere îl presimt cu tot corpul.

… e toamnă…

diminețile sunt răcoroase… eu caut călduț…

WG8HH3mrH3s

Azi am simțit toamna…

… a venit…

                                         …

                                                   Maya Synkevich

un altfel de Bacovia…

Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă,
Când cu buzele de sânge și cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă,
Lasând gândul spre amorul înțeles de-atâtea ori?…

Așteptai să fiu poetul îndrăzneț ca niciodată
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări
Te duceai mereu nainte înspre-o umbră-ntunecată
Ca o pală ratacire coborând din alte zări.

Ah, mi-ai spus atât de simplu că ți-i sete de iubire
Neascultând decât șoptirea singuratecei păduri,
Îți opreai cu mâna sânul și zâmbea a ta privire,
Chinul depărtării noastre neputând să-l mai înduri.

– Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere,
Între om și-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,
Te-am lăsat să-nsiri povestea cu dureri și cu mistere
Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut.

Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă,
Când, în șoaptele pădurii, poate că te-am sărutat
Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă
Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio-ndepartat?

maia sinkevici bacovia

Poveste, George Bacovia