pictura


… pictura nu e o activitate,

                                                … pictura e o stare…

Uneori înec în ea o noapte, uneori o zi, uneori mai mult, uneori mai puțin, uneori mai adînc, uneori – nu.

Uneori înec în ea o tristețe, uneori întind un strigăt, uneori înalț o bucurie, uneori trăiesc un vis, alteori închid o tăcere…

Uneori dispar în ea, alteori mă regăsesc…

Pictura nu e o activitate, pictura e o trăire, întinsă pe pînză,

cu marea speranță de a fi înțeleasă de cineva.

Maya Synkevich

maia sinkevici.

și ai venit…

…și ai venit, venit în noapte…

m-ai strîns în brațe și m-ai ridicat la cer…

ce dor mi-era de-așa îmbrățișare, șoapte

cît am dorit, însă acum nimic nu cer.

și ne-am unit strîns sufletele goale,

cîtă căldură mi-ai adus, cîtă căldură ți-am adus,

și timpul s-a oprit, minutele foșnesc în jale,

și parcă ești și parcă nu, și parcă sunt și parcă nu-s.

și am vorbit, vorbit, vorbit în șoaptă… întreaga noapte…

– cît mi-ai lipsit, – cît mi-ai lipsit…

– eu n-am trăit, – eu n-am trăit…

– eu n-am zîmbit, – eu n-am zîmbit…

– cît te-am iubit, – cît te-am iubit…

– ce mult am vrut, – ce mult am vrut…

– cît m-a durut, – cît m-a durut…

și am șoptit, șoptit, șoptit încet… întreaga noapte și în zori…

– și m-am pierdut, – și m-am pierdut…

cu capu- n nori, cu capu- n nori…

Maya Synkevich

….

maiasinkevici

tu ești tristețea mea dulce…

ciudat, dar

…tu mă ridici

…tu mă inspiri

…tu mă faci să simt

…tu mă faci să zîmbesc

…tu mă faci să trăiesc

…tu mă faci să am curaj

…tu mă faci să zbor

…tu mă faci să cred

…tu mă faci să susțin

…tu mă faci să sper

…tu mă faci să vreau

…tu mă faci să fiu tristă

 …tu mă faci să fiu veselă

dar…

Maya Synkevich

tu…

…întind mîna și o cufund în palma ta.

11078

și timpul se oprește.

Nu am nevoie să te privesc – te simt. Te simt ca și cum ai fi parte din mine. Îți simt ochii, obrajii, buzele, simt aerul pe care îl inspiri și expiri, plămînii, care îți desfac cutia toracică și o strîng înapoi, fiecare mișcare a corpului tău, fiecare îndoitură, simt raza de soare care îți mîngîie fața și vîntul rece care străbate haina, orice senzație, gînd, privire… o simt.

Nu ai nevoie să mă privești – mă simți. Mă simți o parte din tine. Îmi simți răsuflarea adîncă și auzi inima mea, simți pulsul meu în tine. Simți tălpile mele presate de greutatea pămîntului și șuvița de păr care îmi atinge obrazul. Simți  zîmbetul meu luminînd fața ta. Ecoul vocii mele se reflectă în tine.

…suntem un întreg, abia născut, suntem un copil.

ce liniște…

Pornim la drum, cu ochii larg deschiși, mînă în mînă.

Tu în eu.

Eu în tu.

Maya Synkevich