vis

Uneori, în drum spre casă analizez ziua: ce am reușit să fac, ce nu am reușit, cu cine am comunicat, cu cine m-am întîlnit, pe cine am cunoscut, ce am aflat nou, unde am fost, ce am văzut, ce am simțit, ce am auzit, ce a fost interesant, ce poate trebuia să nu fac…gînduri, gînduri, gînduri…

…o zi…

Ies din transport, las gîndurile la o parte, și merg spre casă, un pic obosită, dar mulțumită de o zi plină de lucruri interesante sau mai puțin interesante.

…o zi…

Uneori…în zile mai încărcate, simt o oboseală plăcută, o zi împlinită, o zi reușită…și…

un gînd…

așa… fără motiv, un gînd care se strecoară din adîncuri:

Și dacă?… dacă ziua de azi e un vis?

Dacă acum visez că merg spre casă, visez că am ieșit dimineața din casă, am mers la serviciu, am comunicat, m-am întîlnit, am cunoscut oameni noi, am cunoscut lucruri noi,  fețe, sunete, atingeri, senzații, emoții, imagini, piese, dacă toată ziua e un vis?

Amețesc.

Mintea sare în ajutor: prea multe detalii  pentru un vis! Da, dar… dar senzația aceasta că încă mai dorm, visez că visez.

Și dacă ultimele 3 săptămîini sunt un vis?

Sau un an?

Sau mai mult?

În 5 min de vis poți trăi o viață.

Și dacă?… Dacă nu a fost nimic? N-am văzut, n-am simțit, n-am vorbit, n-am atins, n-am învățat, n-am ascultat?

Doar un vis…

O, nu!!! Nu poate fi adevărat. Am  aflat, am cunoscut, am văzut, am simțit, am comunicat, am fost, am ascultat!!!

…Și tutuși…  dacă e vis?

Maya Synkevich